NinaModerator
Postari: 115
|
|
Episodul 2
Stateam toate trei pe patul meu si zambeam fericita la cele doua prietene ale mele. Nu stiu ce as putea zice despre ele, doar ca sunt la fel de nebune ca si mine. Una era bruneta cu parul cret si lung pana la fund, iar cealalata avea parul roscat la fel ca al meu, cu ochi caprui.
Adina avea aceeasi varsta ca si mine, dar Luiza, sau cum ii mai spunem noi, Lyza, era mai mica decat noi cu un an. Ce dor imi va fi de ele cand voi pleca maine la bunica si ma voi muta acolo... - Fetelor, trebuie sa va spun ceva, sparge tacerea deodata Adina si ne atrage atentia. - Ce e, Ady? - Maine ma mut la bunica, in New Salem, ne anunta aceasta cu o voce trista. Stai putin, New Salem? Nu spunea mama ca acolo statea bunica? - Ai mentionat cumva New Salem? Atunci cred ca te voi intalni pe acolo, Adina, pentru ca si eu plec la bunica. Tot acolo ma mut, marturiseste Lyza fericita si trista in acelasi timp. - Se pare ca cineva acolo sus nu vrea sa ne despartim, zic cu fericire in glas, iar ele se uita mirate la mine. Mama mi-a spus ca maine ne mutam la bunica in New Salem.
Le zambesc, bucuroasa ca nu ma voi desparti de cele mai bune prietene, sau mai bine spus de 'surorile' mele. Ma uit pe geam; observ ca soarele a rasarit iar cerul e senin din nou. Simt cum patul se clatina si ma uit din nou la fete. Aparent, Lyza s-a urcat pe pat in genunchi si zambeste fericita la noi de sus. - Surorile mele, ce ziceti sa mergem afara sa ne plimbam, daca trecut furtuna acum, ne propune ea cu zmabet pe buze, pe care il avea de fiecare data. Daca ma puneti fata in fata cu ea, va-ti da seama ca semana la perfectie. Bine, dar ne plac aceleasi lucruri si gandim la fel.
Coboram jos si ne lom jachetele pe noi. O anunt pe mama ca iesim pe afara, iar ea ne raspunde sa avem grija. - Cand iesim din curte mergem direct spre plaja linistitoare, calda si uda, le spun in timp ce vad ca se lipeste nisipul de adidasul Lyzei iar ea incepe sa injure foarte frumos si colorat. Eu si Adyna incepem sa radem de Lyza, dupa care ne-am continuat drumul.
In toate zilele din luna asta a plouat mereu, doar eram la Cape Cod. Pe drum, atunci cand ne-am mutat, aici citeam ghidul pe care mi l-a luat mama ca sa treaca timpul mai usor. Din cate am citit, trebuia sa fie perfect si nu era nevoit a fi asa canicula si umezeala. Scria ca totul e frumos ca in regatul Camelot. Da, sigur, cum sa nu! Asta sa-o crezi tu. Cartea m-a mai prevenit si impotriva drumetiilor pe ingustele peninsule, fiindca se putea sa te prinda fluxul si sa te izoleze.
Insa ce puteai sa ceri... Din moment ce eram pe o insula in Oceanul Atlanitic nu ai ce sa faci, dar sa revenim. Ne asezam pe trei sezlonguri care erau unul langa altul si cat de cat uscate, privind spre mare cum incerca sa se linisteasca. Ma uit prin imprejur si dau de cine nu arfi trebuit. Mda, de fitoasa statului as putea sa spun. Aceasta e Portia Bainbridge, cea mai bogata fata din liceul unde invatam eu si surorile mele.
Fata asta e fitioasa rau de tot. Mereu cand vorbesti cu ea trebuie sa aduca in vorba fratii ei, iubitul ei si despre banii ei, desigur. Doamne, cat urasc oamenii ca ea!
Aceasta ne zareste si ne face cu mana ca disperata, venind inspre noi. Eu imi intorc capul si le zambesc fetelor. - Pazea ca vine fitioasa lumii! exclam in soapta, ele auzindu-ma si incepand sa rada, iar eu imi indrept capul spre ea, care ajunsese deja la sezlongul meu. Ma intreaba daca poate sa se aseze, dar nici bine nu am apucat sa spun ceva ca deja ea era pe sezlondgul meu. Cat speram sa nu deschida subiectele alea pe care le uram si eu si surorile mele... Dar ea a inceput sa spuna despre bani, iubiti, frati si Olompiada Mondiala de Dezbatere din Scotia.
Am stata asa putin timp deoarece privirile nostre au fost aruncate pe un baiatu ce era impreuna cu cainele lui, animalul dand mandru din coada, cu capul sus si fericit.
Parul lui era rosu inchis,fiind imbracat intr-un tricou negru murdarit si pantaloni trei sferturi, tot jerpeliti. - Cum poate lumea sa lase o asemenea persoana pe plaja publica? Mai ales cu un caine! o aud pe Portia cum se plange. Dau negativ din cap si oftez in mod teatral. Habar nu avea proasta ce a facut, de fapt. Baiatul acela s-a oprit si si-a intors capul spre noi. Atunci am putut sa-i vad ochii aceia care m-au vrajit din prima clipa, acei ochi albastri-cenusii. El statea pe loc, pe cand cainele lui alerga spre mine sarind in bratele mele si incepand sa se joace cu mine. - Raj! Vino la mine acuma, l-am auzit pe baiat cum isi striga cainele, iar acesta mai zaboveste ceva timp pe mine, dupa aceea danduse jos si dand bucuros din coada. Nu a durat mult pentru a alearga la stapanul sau. Ma mai uit o data la catelul acestuia, care era un doberman german, minunat la fel ca stapanul.
Cand isi notifica animalul de companie langa, pleaca in calea lui. Portia face in acelasi mod, bagand scuza cum ca trebuie sa plece. Noi dam din cap in semn ca o bine. Se ridica de pe scaun si se indeparteaza. O aud pe Lyza cum zice ceva in genul "In sfarsit ne paraseste si aia, m-am saturat de laudatul cu fratii ei, iubitul si banii!". Adyna si Lyza imi spun ca sunt nevoite sa plece ca sa-si faca bagajele si sa fie pregatite pentru drum. Eu le zambesc si le imbratisez, luandu-mi la revede de la ele cu greu.
Dupa ce le vad ca se indeparteaza, incep sa ma plimb pe plaja.
Inaintam in timp ce ma uitam prin jur. Amdat din greseala peste cineva, care cazu peste mine, facandu-ne sa ne rostogolim.
Imi revin si zaresc aceiasi ochi albastri-cenusii. Se pare ca era tipul de mai devreme. El s-a ridicat de pe mine si ma ajuta sa ma ridic. - Scuze ca te-am doborat, dar sunt urmarit, imi spune acesta, uitandu-se in ochii mei. - De cine fugi?, curioasa eu l-am intrebat. - Doi tipi care seamana cu niste fundasi de la echipa New York Giants. Inghit sec, deaorece stiam cine erau in realitate cei doi urmaritori. Erau fratii Portiei. - Se numesc Jordan si Logan Bainbridge, anunta el. - Mi-am inchipuit... - Ai auzit de ei? - Nu, insa mi-am dat seama ca trebuie sa aiba nume de acest gen. El paru surprins, dar nu mult.
La spusele lui, abia puteam sa nu rad. Imi place cum arata el, atat de ravazit si de alert, respirand aproape normal, desi alergase zdravan. De asemenea, imi placea scanteia din ochii lui, ca si faptul ca glumea, cu toate ca era la ananghie.
Cassie, trezeste-te si nu te indragosti de el! Desi cred ca e deja prea tarziu; m-a luat deja in vraja lui de cand l-am privit in ochi.
Ii zaresc pe cei doi asa-zisi fundasi si ii fac semn sa fuga. Acesta se ascunde, uitandu-se la mine ciudat. I-am spus sa se duca la barca ce avea motor
Dupa un timp, imi asculta sfatul si se facu nevazut. Cei doi gladiatori, ca asa pot sa le spun celor doi, vin spre mine iar Logan imi arunca priviri fulgeratoare. M-au intrebat de baiatul de mai devreme, eu raspunzand ca nu l-am vazut, dar el m-a prins de maini, incepand sa le stranga, si drept spus, ma durea. Am impresia ca mi-a facut rana.
M-a mai intrebat o data si i-am zis tot la fel. Mana lui o strangea mai tare pe a mea. A mai facut asta inca de cateva ori, dupa aceea impingandu-ma iar eu cazand jos. Ma ridic de pe jos dupa ce ii vad pe cei doi plecand. Mainile mele incep deja sa ma usture. Chiar daca aveam geaca pe mine, puteam sa simt usturatura si rana pe care mi-a facut-o Logan.
M-am aranjat cat de cat si ma intorc spre barca care era la ponton, si il vad pe baiatul acela indreptandu-se spre mine. Insa pana sa ajunga la mine eu deja o luasem inainte si plecasem spre drumul care ducea la casa mea.
_______________________________________
 Viata nu e mereu roz
|
|