Cristina
Scriitor Junior
 Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 316
|
|
Cap.9
Ramasesem muta.Nu stiam ca sa-i raspund...M-am gandit... -M-ai ranit,cand ai plecat atunci,fara macar o explicateie,adica...la inceput am crezut ca ma iubesti,dar,cu timpul mi-am dat seama ca a fost doar o gluma... Imi pare rau...te-am iubit...acum,nu mai simt...nimic. Am lasat o lacrima sa curga pe obrazul meu si am luat-o la fuga urmata de Nero. Am alergat asa,pana acasa.Am intrat in apartament.I-am dat cainelui,sa manance, dupa am mers in camera,unde m-am pus cu fata in perna si am inceput sa plang amarnic... Nu stiam de ce....Nu-l mai iubeam...."De ce oare am durerea asta apasatoare?"imi tot ziceam, in timp ce-mi stergeam lacrimile,de pe fata. Intr-un final,am reusit sa adorm cu greu...Nu dormisem,prea bine.Dimineata,m-am trezit, cu greu.Aveam noroc fiindca era weekend.Mi-am facut un dus rapid,dupa care am luat micul de jun. Pe la amiaza,Emily a intrat in camera mea.Eu eram in pat,gandindu-ma... -Jess,ce-i cu tine?pari abatuta...imi spune ea cu ingrijorare. -Nimic.... -Hai...nu fi...te cunosc,ce te preocupa? -Pai...ieri cand plimbam cainele,m-am intalnit cu Alexander... -Sii? -Si....Mi-a spus ca ma iubeste. -Nu se poate!Glumesti?spune ea uimita. -Nu...si eu am ramas surprinsa... -Si ce i-ai spus dupa aceea? -I-am spus...ca nu-l mai iubesc...ii spun lasandu-mi privirea in jos. -Cum??Dar tu il iubesti!spune ea impacientata. -Stiu.... -Pai si atunci,de ce ai spus una ca asta? -Nu stiu....spun,lasand cateva lacrimi sa-mi cada pe obrazul alb ca varul. Emily ma imbratiseaza protector dupa,care ramane cu mine pana adorm. De dimineata,ma trezesc,posomorata.Merg,sa plimb cainele.Prin oras, vad numai cupluri...Vroiam si eu...Ma simteam...oarecum ciudat. Merg pana ajung intr-un cartier...oarcum,sumbru.Blocurile,erau,vechi,geamurile sparte si nici tipenie de om. Nero,era si el putin speriat.Ne-am intors,vrand sa plecam,dar in fata noastra,au aparut 2 tipi,de gen bodyguard.Nu am apucat sa spun nici macar "ce?",ca ei m-au luat de maini si m-au aruncat intr-o dubita alba impreuna cu cainele meu. Ma tot gandeam ce sa fac,nu stiam ce se intampla in jurul meu...eram tare speriata. In acel moment,mi-am adus aminte de telefonul pe care-l aveam in buzunar. L-am scos repede,si am incercat sa sun pe cineva.Nu mergea...imi expirase valabilitatea cartelei.Nu stiam ce sa fac...Cand imi pierdusem definitiv speranta,se aude un barait:Brrrrrr!Brrrrrr!. Imi dau seama ca baraitul venea din hanoracul meu...Se auzea de la telefonul din buzunarul hanoracului.Il iau repede,si ma uit sa vad cine suna.Era Alexander...Si acum mai aveam nr-ul meu de telefon...nu-mi venea sa cred.Pana la urma...era singura mea sansa...nu aveam incotro.Am raspuns: -Alo! -Alo,Jess,vreau sa... -Alexander,te rog ajuta-ma,cred ca am fost rapita,plimbam cainele,si m-am trezit loata pe sus si dusa intr-o dubita,te rog,ajuta-ma,te rog,te rog,te rog. -Bine,de unde te-au luat?spune el hotarat. -Nu stiu mai exact...ajunsesem intr-un cartier...mai sumbru,cladiri vechi nici tipenie de om,ti se pare cunoscut? -Da,stiu de unde,vin cu cateva echipaje de politie. -Nuuu!I-am auzit mai devreme vorbind despre asta.Ziceau ca nu trebuie sa afle nimeni,altfel vor fi nevoiti sa dea foc masinii,au niste documente importante,nu am inteles pre bine ce ziceau,nu vorbeu prea bine limba noastra. -Bine,vad eu cum fac. -Multumesc din suflet. Inchid telefonul si astept sa se intample ceva.Masina se opreste.Cei 2 tipi,coboara din masina,si desfac usa dubitei.Imi fac semn sa cobor.Eu raman acolo.Unul se incrunta,mi se facuse pielea de gaina asa ca am coborat,si mi-am luat si cainele. M-au legat de maini,si am fost dusa,intr'o casa,mareee.Era o vila frumoasa.La capatul scarilor,care te duceau sus,era un om,mai in vasta.Era imbracat cu o pereche de pantaloni de stofa,kaki inchis,avea o camasa,alba si in cap,peste parul alb din cauza batranetii,o palarie neagra. Se indreapta spre mine. -Mezina,familiei Carter.Ce placere e sa te am ca oaspete.spune sarcastic.Stiti unde sa o duceti. Cei 2,ma inping,pe un hol,lung,unde ajung la niste scarite,care duceau in pivnita.M-au inpins pana jos.Acolo am ajuns pe inca un hol,de data asta mai mic.M-u tarat pana intr-o camera,intunecoasa.In ea era o masa,un mic pat si o lampa cu gaz.Camaruta era destul de inalta...Sus era un mic gemulet,intredeschis.Cainele,meu se instalase linistit in mijlocul patului,iau eu ma prelingeam pe perete asteptand sa se intample ceva.

Modificat de Cristina (acum 12 ani)
_______________________________________

|
|